Paradoxul porumbului românesc în UE

DRAFT:

O mare reușită a agriculturii românești a fost producția record de porumb de anul trecut, obținută în urma vremii favorabile și a priceperii fermierilor, producție care ne-a poziționat pe locul 1 în Uniunea Europeană.

Reușita e cu atât mai importantă cu cât în restul statelor din UE lucrurile nu mers la fel, majoritatea producătorilor clasici de pormub având producții mult sub media ultimilor ani. Vedeți mai jos o hartă a producțiilor, unde se vede clar atuul României în acest sezon.

TEST EMBED:

Vedeti cum arata evolutia pretului la grau in graficul de mai jos:

HARTA

În acest context, anul acesta UE a devenit un mare importator de porumb (cu Spania și Germania în topul importatorilor) iar România un mare exportator, premisele perfecte pentru a obține un preț bun pe stocurie de porumb din țară. Din păcate evoluția prețului la MATIF, principala bursă europeană, nu a fost cea așteptată; vom analiza puțin mai jos posibilele cauze pentru această evoluție.

Înainte de aceasta doresc să evidențiez un paradox a ceea ce se întâmplă cu importurile și exporurile în UE respectiv România. După cum ziceam UE este un mare importator de porumb în acest an, însă dacă ne uităm datele oferite de Eurostat zilele acestea pentru perioada din 2019, principalele origini pentru porumbul importat de UE sunt Ucraina, Brazilia, Canada, Serbia și Argentina. Da, surpriză, România nu se află în top 5 surse pentru importul de porumb din UE, deși este cel mai mare exportator din UE... Cel mai probabil, cauza acestui fapt este concentrarea exporturilor românești de porumb în bazinul Mării Negre înspre destinații din afara UE (Turcia, Liban,...), gradul destul de ridicat de stocare a porumbului și infrastructura deficitară pentru transport înspre UE. 

Revenind la prețuri, cum se face totuși că deși UE e cu stocurile pe minus și importă intens, prețul porumbului a scăzut în ultima perioadă? Cel mai probabil răspuns e globalizarea! În contextul unor prețuri semnificativ mai mici (între 7% și 15% mai mici față de anul trecut) ale porumbului în golful Statelor Unite, cumulat cu o scădere masivă a tarifelor pentru transportul maritim (o scădere cu peste 30% a tarifului față de aceeași perioadă a anului trecut, conform datelor Eurostat), importul porumbului de pe continentele americane înspre UE a devenit o opțiune tot mai profitabilă.

Astfel, cel mai probabil prețul porumbului pe bursa europeană va fi puternic influențat de piața americană și mai ales de bursa din Chicago.

Contextul rămâne încă unul pozitiv, stocurile mondiale și europene de porumb sunt mai mici față de nivelul de anul trecut (conform rapoartelor USDA din Aprilie), astfel există premisele unui trend crescător al prețului. Dar, ecuația prețului pieței este complicată, în Brazilia și Argentina avem acum perioada de recoltare, iar cifrele lor arată o producție mare, în creștere față de estimările precedente...

Revenind de unde am plecat, din păcate România nu pare a profita la maxim de stocurile mici din UE și de importurile mari de acolo. E drept și faptul că Spania, cel mai mare importator din UE, nu este o destinație ușor accesibilă pentru noi, implicănd până la urmă iarăși transportul spre portul Constanța.

Într-o discuție recentă cu un mare trader din vestul țării, am aflat totuși că zona de vest a țării se concentrează pe exportul de porumb înspre UE, în special spre Germania și Polonia. Poate, când vom avea o infrastructură feroviară mai sănătoasă, vor putea și alte zone din țară să profite de perioadele în care UE importă mult porumb.